Nu stiu cum sa incep pentru a nu cadea in patetisme lacrimogene. Ma urasc cand sunt smiorcait si ma vait, pentru ca nu stiu si nu stim, cum sa ne vaitam. Adica e moral sa te intristeze propria nesimtire ? am ajuns la constanta. Ador orasul asta si nici macar nu am habar de ce. Nu am avut o mare iubire aici, nu sunt un fan al marii, nu am iahct, nu practic sporturi pe apa, nu am proprietati. Constanta, busteni si berceni, locatiile in care ma simt cel mai bine, imi plac, ma energizeaza, ma incarca, doar gandindu’ma la ele. Sotia, amanta si secretara. Toate trei intr’un menaj pervers. De multe ori e bine doar sa gandesti si sa visezi, sa ramai in lumea ta virtuala unde totul este frumos si asa cum vrei tu sa fie. Perfectiunea virtualui ce a transformat in sentiment si placere fiecare reper de care te leaga ceva. Sala de sport a bustenilor unde mi’am petrecut copilaria. Sau poate caraiman, hotelul primelor fantezii. Nici stadionul pietrii arse nu’i lipsit de importanta asa cum primul film cu bruce lee s’a intamplat sub teleferic, la silva in 414, acolo unde snitelele mamii se stricau din lipsa de frigider. In berceni m’am nascut, acolo am copilarit si tot acolo imi petrec noptile lungi de blogarit. Totul se leaga intr’o poveste frumoasa plina de intamplari vesele sau … triste. Cu toata departarea ce ne desparte, constanta este plina de sentiment. Este locul framantarilor, a intrebarilor, a dementelor, a meditatiei si nu in ultimul a regasirii. Aici am pierdut si tot aici am castigat … totul. Aici  m’as stabili la batranete si mi’as creste nepotii. La malul marii. Nu din romantism sau poezie. Plaja si balacitul nu’mi plac, sunt mai mult al muntelui si totusi … constanta ramane orasul meu sezonier, mai plin de sentimente decat urbea care m’a nascut si m’a format. Iubesc constanta pentru ce mi’a oferit, pentru implinire si visare, nopti nebune si triste. Si totul e … ruina. Busteniul se prabuseste sub povara mucegaiului, a vechimii si a nepasarii. Berceniul meu romantic si verde a devent gri, prafuit, murdar, haotic, manelist, siluit politic de burtosi spagari, iar constanta … hmm … este o ruina. Un intuneric ne demn pentru maretia lui, o pustietate aglomerata si haotica, o comuniune de cratere de asfalt si miros de alge, o bogatie pradata de corsari vanitosi, o faleza pierduta in mare si purtata’n departari de o mare  soioasa, murdara si neagra de neputinta si nepasare. Inchid ochii. Imi caut virtualul, vreau sa evadez, vreau acolo unde stiu ca totul functioneaza in favoarea mea. Ma zbat si urlu. Ma concentrez si nu’mi iese. Sunt la farul din constanta, ma sprijin de batranul reper si ma intristez la gandul ca totul se duce de rapa, ca totul este o ruina iar virtualul meu este o prostie. Tristetea se transforma’n lacrimi seci si reci. Ii intorc spatele garbovit de gandul ca voi fi nevoit sa adopt, sa ma atasez, sa ma leg, sa simt si sa traiesc in alte locuri. Si cu toate astea … multumesc !!!!

cu drag, Manuel Dinculescu !!!

mai multe AICI !!!

Last 5 posts by D Dinculescu

• hi q lose you videoclip !! - May 14th, 2009
• recomandare tare !!! - May 14th, 2009
• grasu xxl !!! - May 14th, 2009
• clip nou rob thomas !!! - May 14th, 2009
• du'te bahhhhh la twice !!! - May 14th, 2009

Taguri: berceni, busteni, constanta, D Dinculescu, manuel dinculescu, marea neagra, ruine, vacante de vis   Postat in D Dinculescu |