Despre prieteni numai de bine

De ce e lumea asta facuta in asa fel incat sa nu ne amintim de oamenii din jurul nostru decat atunci cand avem nevoie de ei? Atunci cand suferim, cand cautam un umar pe care sa plangem; decat atunci cand nu ne mai gasim singuri drumul in viata, cand suntem raniti, loviti in aripa, disperati, cand simtim nevoia de confort, de mangaiere, cand cautam confirmari sau suport?
Odata fericiti si linistiti, impacati cu noi insine, pusi din nou pe drumul cel bun, plutind pe norisorul nostru de puf, la etajele superioare ale cerului, nu mai reusim sa mai vedem si in jurul nostru. Nu ne mai dam seama daca in jur, langa noi, cineva odata atat de aproape de noi are acum nevoie de un cuvant, de o vorba buna, de o mangaiere dupa care noi, la randul nostru, am tanjit, intr-o vreme, atat de mult.

O prietena buna mi-a zis odata: “dear, tu traiesti doar prin oamenii dragi din jurul tau, si asta e o greseala care o sa te coste… pentru ca ai sa realizezi la un moment dat, daca nu ai facut-o deja, ca ei au vietile lor, din care tu chiar nu faci parte… dezamagirea va fi maxima, protejeaza-te cumva!”
E drept, prietenul la nevoie se cunoaste, dar de ce zicala asta nu e valabila decat atunci cand noi avem nevoie de suport si nu si atunci cand situatia se inverseaza? Numai atunci cand trebuie sa primim si nu si atunci cand ne vine randul sa daruim?

Cand suferim noi, ni se pare de la sine inteles ca cei care pretind ca ne iubesc sa ne fie alaturi, sa ne cocoloseasca, sa ne intrebe de sanatate. Ei trebuie sa ne raspunda instant la apel, sa se trezeasca in miez de noapte, sa vina, sa bea cot la cot cu noi, sa ne culeaga de prin baruri, sa ne mangaie, sa ne asculte aberand cu orele la telefon, sa ne intrebe constant daca suntem ok, sa ne suporte toanele, sa ne simta lacrima inainte de a se porni.

Cand sufera ei, insa, prietenii care ne-au fost odata alaturi, povestea devine mai putin interesanta. Atunci ne napadesc parca toate problemele omenirii, avem situatii grave la munca, programari la dentist, copii de dus la gradi, soti gelosi, mame bolnave, deadline-uri imposibile de respectat…

Suntem egoisti pana in maduva oaselor, din pacate. Si asta e… cam trist.

Lasa-ma insa, te rog, sa mai cred in mine, in tine si in noi; lasa-ma te rog sa sper ca putem sa fim si altfel. Uita-te in jur cu atentie si daruieste-le oamenilor dragi de langa tine o secunda din viata ta. Nu le cere nimic in schimb! Gandeste-te ca nu o irosesti, ci ca o investesti. Nu in ei, ci in tine. Poate asta nu te va face mai bun, nu iti va garanta biletul in Rai, nu va salva Somalia de la foamete si nici nu va aduce pacea pe Pamant, insa cu siguranta te va face sa te simti …un pic, un picutz de tot, mai bine.
Opreste-te din citit, uita-te in jur si incearca, de dragul meu! Vorbim dupa!

mai multe pe www.dinculescu.ro

Last 5 posts by D Dinculescu

• hi q lose you videoclip !! - May 14th, 2009
• recomandare tare !!! - May 14th, 2009
• grasu xxl !!! - May 14th, 2009
• clip nou rob thomas !!! - May 14th, 2009
• du'te bahhhhh la twice !!! - May 14th, 2009

Taguri: comunitate, despre copii, despre prieteni, noi doi   Postat in D Dinculescu |