no army for me!!
Iubesc Radio21!!!
Cam cat de tare e sa te trezesti dimineata, sa nu ai nicio legatura cu lumea in care traiesti vreme de 2-3 ore, sa iti injuri toti vecinii pentru ca trebuie sa astepti liftul 5 minute de parca ar fi raliu cu liftul, sa te urci intr-un final apoteotic in masina, sa te chinui din rasputeri sa vezi pe unde mergi si sa nu calci pe nimeni cu masina, sa deschizi radio-ul si sa alfii de la colegii tai, in direct, ca PLECI IN ARMATA!
4 ani am fost student in anul 4, din varii motive, principalul fiind “sunt student, nu plec in armata!!!”
la un moment dat… armata nu a mai fost obligatorie. am scapat! sunt liber! nu ma mai trezesc cu nimeni acasa sa-mi spuna ca trebuie sa plec papa!!
Nu-i nimic! am colegi buni!
E o gasca dementa! Ma supun si cu multa amaraciune in glas spun… bine! Oricum nu prea am cum sa spun NU prin urmare… sa mergem!
Dinculescu este in asentimentul meu! Ce’ la vie!!!
sa fie petrecere de plecare in catanie in garaj! cu toate acareturile anilor 90, nu de alta dar asta a si fost tema petrecerii! sincer, m-am simtit absolul demential iar “apa plata” din belsug si-a cam spus cuvantul!
se face de ora 2… plecam usurel… la 3 suntem la mc. la 3 si un pic.. suntem pe marginea unui lac la marginea bucurestiului, 5 minute mai tarziu dorm cu capul pe dinculescu!
bate in geam! dinculescu e agresiv! deschid si al doilea ochi si vad ceva camuflat in dreptul meu!
mi se amesteca gandurile, nu-mi pot focusa privirea, am draci, vreau o perna, descid usa si.. incerc sa cobor! surpriza: in fata mea se afla o doamna, cadru militar, CU PAR IN CAP!!!!! cel mai fericit moment acela a fost! am cerut sa fiu cazat in dormitoarele fetelor, poate asa o sa-mi pot pastra si eu podoaba capilara, asa dezordonata cu e ea..
ordinea fireasca a lucrurilor este evidentiata si sustinuta prin filmuletele de pe site.
momentul in care dinculescu era foarte impresionat de cantelece.. este si momentul in care am fost la un pas de a adormi in picioare!
3000 de metri alergati… norma mea pe un an!
x km mersi pe jos cu ranita in spate… aveam 17 ani cand am plecat cu cortul la munte ultima data, prin urmare…. NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU VREAAAAAAAAAAAAAAAAAUUUUUUUUUUU!
“grenada in mijlocul polutonului!!!!” si dispar toti de langa mine! am de ales… dispar si eu sau sunt altruistul plutonului si arunc grenada in alta parte. mi se explica cum ca deja sunt mort! iata si motivul pentru care nu mai simt nimic, nici durere, nici mahmureala, aud sunete vecine cu cele scoase de o harpa si… pic gramada! de ce nu exista perne in mijlocul campului?!?!?!
aud pe fundal.. “soldat voluntar stanciu - DREPTI!”… aha… acum! ma grabesc! nu ma vedeti! sunt drept.. intins pe jos ca doar nu stau chircit!
restul zilei a fost… vezi site! nu mai am impresii, pareri, sentimente, doar… suport consecintele fara sa mai zic nimic!
ajungem la ora 4 desi eu sunt atemporal! nu mai am notiuni legate de obiectul mic si rotund pe care-l port la mana stanga!
aflu ca suntem liberi o ora sau ceva…
un singur gand…. FUUUUUGI! Dinculescu gandeste identic!
plecam din unitate cu ganduri necurate!
dupa o zi plina de…. urmeaza cateva ore in care sa refulam! In acel moment nu visam decat la o bere rece si un masaj! imi doream sa vad oameni in civil, imi doream sa simt fitele de dorobanti repede! sa ma scaneze si pe mine cineva, sa simt gandul acela care-mi spune ca am o masina de… ieftina!
se face foarte tarziu… sunt “anesteziat” din nou! sunt deja 48 de ore de cand doar visez la o perna… drept urmare…. DINCULESCU… SA MERGEM!

