Nu ca pute in bucatarie sau ca mi-ar fi frica de explozie, dar mie imi place ca, daca inchid aragazul, sa se inchida aragazul. Ma intelegeti, nu pot sa dorm cu flacara aprinsa, daca nu e o friptana la prajit.

Ma rog, ma duc la un depozit de piese de schimb aragazuri. Convins ca oamenii imi vor rezolva problema, si cu un telefon in prealabil, sa ma asigur ca au piesa pe stoc. Ajung la depozit (Lacul Tei, pentru curiosi), dau buna ziua si intreb de robinet. O tanti ma ia in primire cu un aer profesioanl, dispare cu o foaie in mana, vreo 10 minute, dupa care vine cu un aer contrariat si ma intreaba: “Nu va suparati, doriti robinet sau bujie?”

Sa pic in cap, nu alta. “Pai, nu bujie, robinet! Ce naiba sa fac io cu o bujie la aragaz?!”

“Aha, deci robinet”

“Daca prin robinet intelegeti chestia aia de care invarti ca sa iasa gaz, robinet”

“Deci robinet”

“Robinet”

Dispare din nou, de data asta cu un aer de femeie lamurita.

Dupa 3 minute, vine din nou:

“spunet-mi, nu doriti si o bujie?”

“Nu vreau, ce sa fac eu cu o bujie, vreau doar robinet”

“Doar robinet?”

“Doar robinet”

“…voiam sa ma asigur”

“…pai, v-ati asigurat”

Pleaca iar.

Vine repede de data asta, cu un robinet de aragaz intr-o punga. Face factura,

Platesc, si inainte sa ies, ma imboldeste dracu sa intreb:

“Dar bujia de aragaz cum arata? Si la ce foloseste?”

“aaaaaa…spune ea inteligent, stati sa ma interesez!”

“Cum, nici nu stiti cum arata o bujie de aragaz?” intreb, oarecum iritat.

“Pai, nu prea”

“Nici la ce foloseste ?“

“Nici”

“Si atunci, de ce m-ati mai – scuze – frecat la mujdei cu bujia aia?”

“Pai – spune ea dupa o pauza de meditatie serioasa – am crezut ca vreti

o bujie!”

Noroc bun !

Politia nu mai are ce cauta in acest rai, totul se face de la sine, totul vine de la sine, de parca asa am fost invatati de cand am inceput sa avem ratiune. Daca i-as povesti copilului meu haosul care guverna odata soselele noastre, sigur mi-ar da una peste spate si mi-ar zice “Buna incercare, dar nu sunt atat de credul”.

Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. Ce-a fost asta? Nu-mi vine sa cred? Ce zgomot perturbant, capul mi-a luat foc de durere, timpanele abia mai percep alte sunete. CINEVA A CLAXONAT?!?!? Oamenii se uita furiosi in jur, pur si simplu nu le vine sa creada ca cineva a incalcat o lege atat de importanta. Politia isi face simtit prezenta imediat. Ne cere sa ramanem la locurile noastre, tocmai pentru a putea rezolva cat mai repede situatia creata. Nimeni nu injura, dar se poate citi pe fata tuturor mahnirea din suflet, iar pe chipurile celor mai in varsta se proiecteaza pasaje din trecut.

O mana din trafic se ridica, isi cere mii de scuze si incearca, cu succes, sa ne demonstreze ca a fost un eveniment nefericit. Progenitura de doar cateva luni s-a zbenguit in poala lui si a atins din greseala claxonul. Offffffff, cata usurare, cate pietre de pe inima s-au luat. Ne era frica de ce era mai rau, ca doar exemplarele care creaza probleme atrag dupa sine alte si alte si alte exemplare care recurg la aceleasi gesturi.

Fiecare se retrage la activitatea lui si se afunda in visurile care ii tes drumul spre destinatia dorita. Romania a uitat ce inseamna claxonul, gropile, saracia si politicieni corupti. Romania este o tara in care iti doresti sa traiesti, sa te muti cu familia, sa-i respiri aerul curat si sa-i admiri cele mai deosebite peisaje din restul de ocupante ale continentului numit EUROPA. ROMANIA a renascut datorita unor oameni care si-au sacrificat o buna parte din viata pentru intreaga natiune.

Eram in trafic cand am avut aceasta imagine in fata, insa la nici un minut dupa ce ultimul cuvant a completat tabloul, mi-am aruncat cu furie mana in claxon si am injurat cum o face Becali cand e nervos pe Voiculescu, un simpatic care mi-a taiat calea. Am uitat de mainile aruncate in aer, de stapanirea de sine. Am uitat armonie si bunastare. Am devenit acelasi animal de trafic. Cata neputinta simt in astfel de momente.

Daca nici cei care viseaza frumos si isi doresc sa schimbe ceva nu se pot abtine de la actiuni care strica si dauneaza, atunci soarta noastra se poate spune ca ne este pecetuita.

Trist

Titlul la stirile Prometeu de la ora 17.00 (acum m-am trezit si eu - la englezi se serveste ceaiul, la noi violuri, incesturi si alte capricii ale societatii post-comuniste). “Romanii nici macar nu nu stiu care este capitala tarii lor”. In stire o sa apara rand pe rand noua generatie de cuceritori care vor fi rugati sa aleaga capitala tarii Romania dintre: Bulgaria, Bucuresti si Fratelli. 55% o sa zica Fratelli, 35% o sa zica Bulgaria, 7% nu vor sa raspunda la aceasta intrebare penibila iar restul de 3% o sa zica Bucuresti.

Vedeta Prometeu revine cu o analiza foarte succinta a stirii. Doamenlor si domnilor, sa bem pentru ca macar 3% au zis Bucuresti. Identitatea noastra nu este pierduta. Inca mai exista o speranta.

Pai da, speranta moare ultima, dar in ritmul in care se pompeaza toate kkturile si mizerile in mass media (ziar, tveu, radio) o sa ne rugam sa aratam corect pe harta unde este Romania. Este mai important sa promovam vome ca manelista sexy sau codin cu anna lesko se babardesc pe plaja, decat un eveniment cultural. Este mai important sa ne doara-n cur de oamenii care reprezinta Romania cu stima peste hotare, dar se umplem paginile de toate jegurile care violeaza, fura, distrug. Se monetizeaza mai bine un ziar plin de non-sensuri, ratingul e mai mare daca omoram 5 vecini beti si f…m 10 babe pastilate.

Nu ca s-ar putea intampla in viitorul apropiat al republicii semi-prezidentiale Romania, dar daca doamne fereste o sa se cuminteasca prospectii pentru stiri timp de o saptamana, oare que pasa? O sa vina sefa de departament cu 10 paie si ii pune sa aleaga? Cel mai scurt a pus-o, tre sa omoare pe cineva, violeze o sora sau sa mearga in italia la furat. Sacrificiul suprem pentru stavilirea de senzational.

In ziua de azi daca vrei sa ajungi in paginile de istorie nu ai multe de facut. Trebuie doar sa scrii pentru un ziar de kkt sau sa lucrez pentru o televiziune de prostituati cultural si te-ai scos. O sa fii la capitolul contemporan, lectia - Cum se strica o societate in sec 21.

Vizitati Fratelli, o capitala senzationala din Balkani - asta o sa scrieti, doamna Udrea, pe afisele de promovare a Romaniei in viitorul apropiat.

Am descoperit ca am rezerve de energie, si ca sunt destul de odihnit ca sa pot pretinde ca programul infernal de trezit zilnic la 5 juma’ nu ma afecteaza deloc. Ce sa faci cand te trezesti ca nu pici de oboseala, ca de obicei ?! De obicei dormi, incercand sa-ti revii, dar cand nu trebuie sa dormi, ce sa faci ?!

Pai, hai sa vedem : e vara, e cald, e soare, cer senin…aproape fara dezbatere, am hotarat : mergem la mare ! Zis si facut : bagaje – fara bagaje, prosoape – fara prosoape, ca le-am uitat, si gasim acolo de cumparat ceva de unica folosinta, cearsaf – l-am uitat si pe-asta, dar ne bazam cu incredere in umbrelutele si sezlongurile generosului litoral. Asa ca la ora (!incredibil!) 11.30 parasim cu zambetul pe buze si motorul ambalat cuibusorul urban, si ne indreptam cu sete catre Marea Neagra.

In 2 ore si ceva (am evitat semafoarele plicticoase din Constanta, si-am luat-o direct prin Navodari) descind la locatia favorita de ani de zile – Ultima Plaja.

…uuuf, de-ar fi totul atat de simplu !

De ce ? Hm…

Trebuie sa recunosc ca am simtit ceva semnale de alarma inca de prin Navodari, insa nu le-am dat atentie. Vile noi, rasarite peste noapte (o noapte urata, sunt sigur), stateau tantose pe malul canalului, cu priveiste catre suvoiul jegos de peturi care se impingeau lenevos catre mare, alaturi de constructii inca neterminate ce expuneau fara jena goluri obscene in pereti si acoperisuri, garduri betive care delimitau loturi de vanzare “prin licitatie publica”… ma rog, Romania.

Am ignorat semnale astea, obisnuit fiind cu patria noastra, in care nu exista notiunea de “proximitate”. Adica nu conteaza ce construiesti si unde, atat vreme cat ai banii – ca autorizatie primesti oricum; peste tot se pot admira case cochete langa blocuri gigant, complexe rezidentiale delimitate de campuri de polietilena – stim astea, chiar si eu ma plictisesc scriindu-le !

Insa ce-am gasit la mare m-a lasat literalmente fara cuvinte…

Au trecut cateva luni bune de cand n-am mai ajuns la mare, asa ca surpriza a fost completa. Ultima Plaja nu mai exista ! In locul ei, s-au facut niste blocuri mari, multicolore, foarte urate si “un-sesaside like”, unde se poate cumpara – pentru a ne indeplini visul de-o viata, desigur - cu 1000 e/mp !! Ok, zic, nici nu cumparam, nici nu ne uitam intr-acolo - ne giugiulim ca de obicei cu ochii la rafinarie, stam si ne prajim, si un frappe, si o maslina, si se face de-o zi faina.

Aiurea ! Nu exista umbrele, nu exista sezlonguri, nu exista baruri, NIMIC ! Doar niste sindicalisti obositi si evident plictisiti, cu cearsafurile din dotare, umbrelutele la 150 de mii bucata infipte in nisip si sticle de apa minerala ingropate, sa stea reci. Ca pe vremea lu’, jur.

Ma uit oarecum uimit in zare, poate vad o zona civilizata, unde sa cheltuiesc mult prea multi bani pentru mult prea putine chestii, dar totusi sa aiba un lemn vopsit, o boxa jereplita, un chelner nesimtit, ceva. Si, ca sa vezi, am zarit, in departare, ceva care sa arate aproximativ asa cum imi doream.

Hotaram repede ca nu merita sa ne deplasam pe plaja, cu atat mai mult cu cat, in cazul unei dezamagiri foarte probabile (licenta poetica, bai maestrilor), trebuia sa ne intoarcem insetati si – pun pariu – nervosi sa luam automobilul. Asa ca ne suim din nou, si conduc in slapi catre centrul Mamaiei, in cautare de loc de parcare. Dupa inca o oprire la Ambasador, care a demonstrat ca faimoasele umbrelute sunt inca departe (iluzii optice, magie neagra sau ceva), o luam iar pe dupa sensurile giratorii catre centrul statiunii, hotarati ca ne e foame, si ca acole tre’ musai sa gasim ceva umbra, nisip, mare, bauturi reci etc.

Parchez impotriva vointei baietilor ce taie chitante pentru parcare, baieti care imi spun cu certitudine ca nu mai e loc, desi eu “vazusem cu ochii” 2 locuri libere, intrand pe partea cealalta a parcarii. Bun. Traversam by foot bulevardu’, cumparam placinte si pizza la bucata (ca nu-s prost, stiu si io cat dureaza sa comanzi o haleala la restaurantele de p-acolo, si n-avea rost sa conversam o ora incheiata cu un suc mizer in fata), si ne indreptam spre un bubuit suspect ce vine dinspre plaja si promite muuulte.

“Cafe del Mar” scrie, cu umbrele mari Peroni, un bar si 3 ospatarite desculte – zic ok. Ne indreptam catre tarm la pas. Interpelez un baiat de plaja cu aspect de homeless, gasesc o poienita in padurea de craci si cefe, ma uit cum ii zboara de 3 ori blegului buretele peste cocktailurile cockalarului de langa noi, ma simt realizat cand il prinde intr-un final, il imobilizeaza cu piciorul si tranteste deasupra o chestie candva alba pe care scrie tot Peroni, dau 30 de lei, si ma asez, finally, pe chill…

“Pana la urma” imi zic in barba, “ce sa ceri : e aproape, e ieftin (sic!), e mare, e soare, si e oricum numai o zi, asa ca, e bine, frate !”

…

Numai ca, dupa vreo 10 minute si un triunghi de pizza mancat, am inceput sa vad in jur. Din nefericire. Si incredibil, totodata. Nu compilez informatia din prima, dar la a doua cheie constientizez : pe ABSOLUT toate sezlongurile din jurul meu stau, fara exceptie, un burtos cu lant de meltean la gat, plus o pitzi topless doar in chilotel de leopard, zebra sau alt animal care sa nu fie vaca. Cu variatia : 2 burtosi cu slipul pe sub susnumita podoaba, plus 3 pitzi unse de zor cu uleiuri. Twilight Zone, pe bune !

Ma resemnez repede, hotarat : las-asa, e soare, e cald, mare etc.

La un moment dat, ma ridic, cu tzelul clar formulat : sa ating si io apa. A urmat un spectacol interesant, format din junghiuri, scancete, tzopaituri, coate ridicate caraghios – nu, nu e prin zona celebrul retard al copilariilor noastre Doru Octavian Dumitru, si nici alt retard – ci eu. De ce ? Simplu : nisip nefiltrat, necuratat, cu fragmente ascutite de scoici, 2 bucati de sticla sparta, o sarma, un stiulete, o punga, un ambalaj de Bounty, ce mai, plaja cu plata din statiunea lui Mazare…

In fine, apa marii. Limpede, calduta. Un copil se joaca in nisip. Soare, cald…aproape idilic.

Copilul insa sapa. Sapa cu o sarma lunga si ruginita, si cu o sticla de plastic taiata in doua face forme de nisip. Alaturi, un caine roade ceva scarbos. Mai vine un caine. Primul caine il lasa si pe-asta, e din gasca probabil, se cunosc. Copilul maraie la caine. Cainele maraie si el. Se iau la un fel de hartza, miza fiind aparent chestia scarboasa pe care o rodea cainele. Castiga – surprinzator – copilul, care ataca decis cu sarma ruginita, cainele dovedindu-se a fi mult mai temator de moartea contondenta decat cea prin otravire.

Ce mai, s-a dus pe pustii idilicul, in special in clipa in care chestia scarboasa intra in compozitia castelului de nisip pe care-l construieste copilul.

In plus, cineva imi ia lumina. Stiu ca e mare, soare, plaja, dar cineva reuseste sa-mi ia lumina ! Eclipsa ? Cutremur ? Furtuna ? Nuuuu. Poate toate la un loc : e o doamna. Mare. Foarte mare. Face plaja in picioare, ca sa se bronzeze uniform. Cu mainile intinse in lateral, picioarele desfacute, gatul intins, burta la atac, stiti stilul. Ma intreb (in sinea mea, din fericire) : de ce-or insista oamenii astia sa se bronzeze uniform, cand suncile de pe ei atarna oribil – pentru sanatate ?!

Cumva precipitat, ma misc. Nu de alta, dar se facuse frig.

Un cuplu trece agale. La plimbare. El, cu un pic de burta. Ea – la fel. Cu nimic diferiti de ceilalti romani de prin jur. Un pic de burta, fara muschi, palizi, oarecum pufosi, ca si cum ar sta in fata tv-ului tot timpul… Realizez brusc ca asa sunt mai toti romanii - mai nou : decazuti, in decurs de ingrasare, fara tinta sau ocupatie, fara hobby-uri, plictisiti. Dornici de senzationalul OTV, care, din fericire, se transmite si in camera de hotel, in concediu, la mare.

Ii privesc incantat. Se iubesc, poate. Nu-s bogati, dar se plimba pe malul marii, el povestind cate-n luna si-n stele, ea ascultand cochet, insa visand la romantismul serii ce va sa vie. Ea roseste ghidus, imaginandu-si giumbuslucurile iubirii…STOP !!! Stop, stop, stop ! Iarasi fantazez, imaginandu-mi lucruri care nu sunt acolo ! Of !

El spune lugubru : “…si ti-am spus sa stam la terasa aia, e cel mai ieftin de p-acilea !”

“Pai, ce ce esti tu, barbat, de n-ai zis nici da, nici ba ! Ai miorlait ceva in limba ta acolo, nici ma-ta nu te intelege !”

El : “Dar sa stii, de aici incolo nu mai e nici un restaurant !”

Ea : “Atunci o sa stam la drogati acolo, sa ne fie invatatura de minte !”

…o fi zicand de Kudos, deduc eu, dar nu cred ca mai e locul ala…

Dar sa nu mai criticam, pentru ca ei se indeparteaza, la fel si conversatia lor suava – noi ne bucuram de soare, mare etc…

Ma intorc la sezlong, cu ganduri mari : fac plaja !

Insa, inainte sa pot efectua o giratie completa de 180, imi taie calea un taifun sub forma unui sutien leopard, in care se afla o bruneta creatza, nervoasa, cu geanta pe umar si TOCURI. In nisip, da, da. Trece nervoasa prin fata mea, arunca o prvire in urma sa vada daca n-a uitat ceva, decide ca grasul cu burta imensa si lant lamga care zacuse pana atunci nu face parte din bagaj, si se indreapta catre (presupun) o alta camera de hotel.

Asta e ! imi spun. S-au certat. Si ?!

Ma uit la gras. Doarme. Pe burta, nemiscat. Devin interesat. O s-o cheme inapoi ? O sa se uite dupa ea ? Nu. Doarme.

Da’ doarme ? Mai, respira ? O fi mort ! Ma holbez vreo 2 minute, pana cand grasul horcaie a sforaiala. Aha. E viu. Inteleg si de ce-a plecat bruneta. A ajuns la capatul rabdarilor : pai, dupa ce ca a platit, prostu’ nici nu face nimic ! Doarme !! Pai, ce, eu sunt de rasul plajii ?!?!

Asa ca a plecat. Grasul nu mai sforaie, cred ca viseaza. Cand termin de empatizat cu bruneta, ma ia somnul…

…am adormit si eu, ca si grasul, ca si ceilalti grasi de pe plaja. Oi fi sforait ?! Nu stiu. Oi fi si eu gras ? Verific. Inca nu. Uf !! Cert e ca nu mai e asa de cald, si mi-e teama de traficul de la intoarcere, asa ca decid ca e timpul sa ne intoarcem. Se voteaza in unanimitate, ne trambalam pana la auto, si plecam.

“Ce zi faina !” – ar fi trebuit sa se auda printre acordurile de jazz ce izvorasc (ca de obicei - notati, va rog :)) din boxele masinii. Dar nu se aude. Chiar daca ar fi fost cat pe ce sa se auda asa ceva, n-ar fi avut timp. Pentru ca zborul nestigherit al cailor mei putere catre capitala a fost curmat brutal si prematur de o coada de 50 de km pana la Cernavoda. Pe bune !

…2 ore de stat in coloana, jmecheri care depasesc coloana, conversatie despre orice numai despre litoral nu, si, in fine, Autostrada. O ora si ceva de dat flashuri, de suportat ceilalti jmecheri care se chinuiau sa-i prinda pe aia care depasisera coloana mai devreme, un accident in lant pe langa Drajna, apoi Bucurestiul, semafoarele, acasa.

Dush, verificat mailurile, pus ceasul sa sune.

“Ce zi frumoasa !”

Nu ?!

Am avut parte chiar de o sectiune VIP la unul din balcoanele din fata scenei, baietii de la Fabrica DeMenta cerand un sir lung de aplauze pentru cei care au avut initiativa si imaginatia de a-asi tuna balconul in ZONA VIP

Public, cu mici exceptii, a raspuns minunant la fiecare solicitare facut de pe scena. Alex si Vali Barbulescu, prezentatorii evenimentului, au organizat un mic concurs cu publicul. Fiecare dintre cei doi a animat cat a putut de tare partea lui, primitand in schimb urlete si tipete care putea dobora si cel mai inalt zgaie nori. S-a dansat toata noaptea, s-au facut glume bune si nebune, atmosfera creata fiind de-a dreptul electrizanta.

Felicitari Craiova pentru publicul tau minunat si pentru fetele frumoase care s-au miscat toata noaptea.

O alegere mai buna nu s-ar fi putut face. S-au completat reciproc, au fost mereu pusi pe soti, super dezinvolti si au avut o doza impresionanta de energie. Publicul a fost in delir la fiecare aparitie a celor doi pe scena si nu doar din cauza ca Alex este craiovean de-al lor. Show-ul a fost foarte reusit in mare parte datorita recitatlului oferit de cei doi. Aplauze pentru ce ati facut acolo sus.

Trupa Sensor a avut bucuria de a deschide un show ce a tinut in jur de 6 ore. Publicul s-a bucurat de reprezentatii din partea mai multor artisiti precum: Connect’r, Rolla Sis, Mandinga, Nelly Ciobanu, Morris, Play&Win, Inna, David Deejay feat Dony, Deepside Deejays, Vali Barbulescu, Delia, Crush feat Alexandra Ungureanu feat Keo, Cristi Minculescu, Liana McCarthy, CIA feat Puya feat Alex, Bitza, Voltaj, DJ Project, Blaxy Girls, Cristi Stanciu feat Doria, DJ Andi feat Stella, Claudia Cream, Deepcentral, Nexx, Laurentiu Duta, Andreea Banica, Alex feat Puya si Ja Rule.

Cele mai tari show-uri le-au avut cei de la Mandinga, Inna, Deepside Deejays cu Vali Barbulescu, CIA feat Puya feat Alex, Voltaj, Cristi Stanciu feat Doria, DJ Andi feat Stella si Alex feat Puya.

Mandinga - canta din pasiune, din dragoste pentru muzica latino. O formatie compusa in mare parte din tinerei care stiu sa fac show cand sunt pe scena. Coregrafii diferite pe grupuri, toti stiu sa danseze si sa se miste in ritmurile muzicii latino (ar fi culmea sa nu o stie). Muzica suna incantator.

Inna - voce foarte buna, coregrafie diferita fata de restul participantilor (mai putin de cea a lui DJ Andi feat Steella), melodiile sunt intiparite in mintea publicului, foarte bun show-ul.

Deepside Deejays cu Vali Barbulescu - cei de la Deepside Deejays au oferit publicului nou single - Hold You. Show plin de adrenalina, tipete si un public care sarea la fiecare semn al lor. In stilul sau caracteristic, Vali Barbulescu a incitat oamenii la distractie fara masura si a fost destul de darnic in a oferi masti impotriva gripei porcine. Pentru asta erau Vali, nu?

CIA feat Puya feat Alex - magie, puteai sa juri ca cei din Piata Prefecturii au venit special pentru ai asculta pe acestia. Puya a interpretat Undeva-n Balkani fara efectul de voce. Se aude la fel de bine ca varianta pentru radio si tv.

Voltaj - zici ca sunt ca la 20 de ani. In momentul care s-a anunta numele formatiei puteai vedea cum se scot brichetele din buzunare pentru a-i intampina. Maini in aer, versurile se gaseau pe buzele fiecaruia.

Cristi Stanciu feat Doria - show-ul a fost unic datorita flacarilor si a coregrafie lucrate excelent de cei de pe scena. Melodia “Come to me” suna bine insa Doria ar trebui sa-si imbunatateasca prezenta scenica. A fost cam “stiff”.

DJ Andi feat Stella - Freedom - a fost in premiera la RMA 2009. Va fi hit-ul verii. Un sunet total diferit de ce se asculta acum pe scena muzicii dance. Show-ul a fost asemanator cu cel al Innei doar din cauza acrobatiilor care s-au facut la cativa metri deasupra scenei, in rest… total diferit.

Alex si Puya - Melodia noua a lui Alex s-a auzit pe scena de la RMA 2009. Secret Discret, in care apare si vocea lui Puya, a avut parte de o coregragie care imi aduce aminte de cateva scene din filmul Step up 2 the Streets. Am zis ca imi aduce aminte, nu ca sunt identice

Cele mai putin spectaculoase show-uri au fost protagonizate de Blaxy Girls, pentru ca le-a sarit cd-ul, Andreea Banica, oribila costumatia (mai lipsea un taur mecanic si o palarie de cowboy) si nici nu m-a dat pe spate interpretarea ei. Claudia Cream nu a reusit aproape deloc sa comunice cu publicul, a tot incercat sa-i aduca de partea ei insa fara rost. Si-a spalat pacatele in duetul cu Ja Rule. Nu are vocea lui Jennifer Lopez, insa cea facut a fost mai mult decat multumitor.

A mai ramas Ja Rule. Prea mult fucking, prea multe fitze de dorobanti de New York. Lumina trebuie sa fi batut foarte tare pe scena de a avut nevoie de ochelari. Sigur il face pe Alex la tatuaje, doar a ramas la bustul gol ca sa-i admiram frumusetea de corp. Inainte sa iasa de pe scena, a arunca microfonul undeva prin public. Beton - NOT.

Cel mai emotionant moment al serii a fost acela in care Cristi Minculescu a urcat pe scena pentru a primi premiul MOST WANTED AWARD. O data ajuns in fata microfonului, a inceput sa intoneze impreuna cu toti oamenii adunati in Piata Prefecturii imnul echipei de fotbal Craiova. Ropote de aplauze s-au declansat la sfarsitul melodiei.

Amfitrionii deschiderii RMA 2009 au fost cei trei dementi: Orlando, Escu si Popescu, ajutati de la margine de Roxana Bomboana, asistena lor de la Fabrica DeMenta.

Rand pe rand i-au primit cu saluturi care mai de care mai ciudate, imbratisari, cantece si un fir de praz. Doar suntem in Oltenia, nu?

Prima persoana care si-a facut aparitia a fost Andreea Banica, imbracata intr-o rochie alba cu pete de culoare rosie si albastra. Au urmat-o Alex Velea, unul dintre cei doi prezentatori al evenimentului, baietii de la Voltaj, Laurentiu Duta, DJ Project, Deepside Deejays, fetele lui Costi, Blaxy Girls, Cristi Stanciu impreauna cu superba Doria, DJ Andi, Stella si Liviu Hodor, frumuseii de la Mandinga, Oxy de la trupa Zero, Connect’r impreuna cu campionii lui, Claudia Cream si artistul principal al evenimentului, rapperul Ja Rule.

Locul arata foarte bine, scena VIP este asezata perfect pentru o vizionare cat mai buna a show-ului iar Piata Prefecturii este mai mult decat incapatoare pentru marea de oameni care isi va face aparitia la eveniment.

Coregrafii interesante, sunet de exceptie si hituri super cunoscute. Cam asta ne rezerva editia de anul acesta a Romanian Music Awards 2009.

Show-ul va incepe la ora 19.30, odata cu sosirea artistilor pe covorul rosu. Orlando, Escu si Popescu vor avea grija sa le ofera cea mai buna primire, cu un fir de praz si o vorba buna.

Radio21.ro va transmiste live cel mai important eveniment al muzicii romanesti, asa ca nu uitati sa TUNE IN pe www.radio21.ro.

Lume multa, galagie, reglaje de sunet. Alex mai cere o apa prin casca, de se aude si la magazinul Mercur din Piata Prefecturii.

Scena arata super si inca nu este totul pus la punct.

Fantana Muzicala din piata ne recoreste de caldura tropicala ce se simte in Craiova.

Repetia incepe, reglaje inca mai trebuie facute. Tu stai aici, vezi cum intorci mana aia, dupa ce trec eu de tine, vii in fata mea. Lumea este in forma si cu chef pentru un nou eveniment ce se anunta a fi fierbinte.