Ieri am fost sa cumpar robinet la aragaz. S-a stricat de vreo 2 zile, si nu mai merge sa inchizi ochiul stang fata.
Nu ca pute in bucatarie sau ca mi-ar fi frica de explozie, dar mie imi place ca, daca inchid aragazul, sa se inchida aragazul. Ma intelegeti, nu pot sa dorm cu flacara aprinsa, daca nu e o friptana la prajit. (mai mult…)
M-am trezit de dimineata, chiar prea de dimineata pentru o zi de duminica. “Ce zi frumoasa !” – iata gandul care s-a nascut inaintea constiintei insasi !
Am descoperit ca am rezerve de energie, si ca sunt destul de odihnit ca sa pot pretinde ca programul infernal de trezit zilnic la 5 juma’ nu ma afecteaza deloc. Ce sa faci cand te trezesti ca nu pici de oboseala, ca de obicei ?! De obicei dormi, incercand sa-ti revii, dar cand nu trebuie sa dormi, ce sa faci ?! (mai mult…)
In Romania a devenit o moda sa avem parte de covorul rosu la inceperea evenimentelor importante. Cum RMA 2009 face parte din acel grup select, evenimentul a inceput sau mai bine zis, trebuia sa inceapa la ora 19.30 cu intrarea vedetelor pe “the red carpet”.
Amfitrionii deschiderii RMA 2009 au fost cei trei dementi: Orlando, Escu si Popescu, ajutati de la margine de Roxana Bomboana, asistena lor de la Fabrica DeMenta. (mai mult…)
sau cum socoteala de acasa … nu se potriveste cu cea din targ .
Miercuri cand fabrica dementa m’a desemnat sa plec in armata, recunosc ca m’am suparat cumplit. Urasc ca cineva sa’mi faca program in conditiile in care era deja facut. (mai mult…)
poate parea ciudat, insa nu consum alcool decat foarte rar, si atunci destul de bine ales. si momentul si lichidul.nu’mi place berea, sampania, tuica, palinca, visinata, vodka, romul , in general tariile nu intra in mine sub nici o forma. savurez cu placere (mai mult…)
Un tzicnit cu basca, dar cu un ranjet de milioane : Dr John !
…pentru ca muzica nu inseamna numai 2009… (mai mult…)
Cel mai bine este sa dai drumul video-ului, si, in timp ce curge muzica, iti spun ce-am facut azi.
Sorry, there are no polls available at the moment. (mai mult…)
De foarte multe ori m-am intrebat daca sunt capabil sa inteleg absurdul. Daca pot sa produc absurd, daca pot sa flirtez cu absudul etc. Absurdul in forma lui bruta, nedistilat, absurd care merita asimilat asa cum e, pentru a deveni punctul de pornire a cine stie carei aventuri sau idei sau…
O zi de duminca…Sunday Morning, asa cum zicea maestrul Lou.
O zi ploioasa, totusi o zi in care ma simt proaspat si dornic de placerile vietii. O zi in care startul mi l-a dat anticristul de deasupra, un pusti de 5-6 ani care are doua scopuri in viata : sa demonstreze ca blocul in care locuim nu este indestructibil, si sa-I innebuneasca pe ai lui. …si pe mine, avand in vedere ca-I stiu pe de rost programul de lovit parchetul cu fruntea.
Intr-una dintre aceste dimineti, inainte de un anume rasarit, mai devreme decat primul suras al zilei, o clipa inaintea primului gand constient, ma voi regasi stand in mijlocului apartamentului meu devastat, plin de idei care niciodata nu vor sa stea la locul lor si care par adesea prezente fizic, ca niste veioze colorate bagate in prize isterice, ma voi regasi, spuneam, incarcat de o vraiste de ipostaze ale mele – creativ, efervescent, isteric, viu, tandru, zambitor, placid, somnolent, aspru, comunicativ, mut – suficient de imbibat de propriu-mi eu ca sa pot sa incep o noua zi fara sa mai am nevoie de somnul noptii.
