Intr-una dintre aceste dimineti, inainte de un anume rasarit, mai devreme decat primul suras al zilei, o clipa inaintea primului gand constient, ma voi regasi stand in mijlocului apartamentului meu devastat, plin de idei care niciodata nu vor sa stea la locul lor si care par adesea prezente fizic, ca niste veioze colorate bagate in prize isterice, ma voi regasi, spuneam, incarcat de o vraiste de ipostaze ale mele – creativ, efervescent, isteric, viu, tandru, zambitor, placid, somnolent, aspru, comunicativ, mut – suficient de imbibat de propriu-mi eu ca sa pot sa incep o noua zi fara sa mai am nevoie de somnul noptii.

(mai mult…)