Sunt rupt de oboseala, abia imi mai tarsai piciuresele mele pana in fata apartamentului. Bag cheia usor in usa si incerc sa fac cat mai putin zgomot ca sa nu-mi trezesc colegul de apartament (omu a chefuit la Pitesti pe ritmuri vii de manele cu fetele de liceu de la Pitesti). Ajung in bucatarie, las pe unde apuc cumparaturile care mi-au golit buzunarele si ma indrept spre camera mea curata ca spuma laptelui murdar. Imi iau cartea pe care incerc sa o termin de vreo 2 saptamani, mai am vreo 70 de pagini de citit pe care imi zic cu o siguranta care nu ma caracterizeaza ca le lecturez astazi. Suna telefonul, ma uit… e Batrunu’. (mai mult…)